miercuri, 23 martie 2016
vineri, 22 martie 2013
Sfaturi pentru lucrări de tăiere a pomilor fructiferi
Sfaturi pentru lucrări de tăiere a pomilor fructiferi
Pentru pomii fructiferi, tăierile în uscat trebuie să înceapă când nu mai sunt aşteptate geruri cumplite.Dupa plantare, in functie de forma pe care dorim s-o obtinem la coroana, facem taierile pentru formarea acesteia. Desigur că nici un an nu este identic cu altul, dar statistic, începutul lunii martie poate fi favorabil începerii lucrărilor de tăiere în uscat, în livezile de pomi. Tăierile executate mai devreme pot slăbi rezistenţa la gerurile care mai pot surveni. Este stabilit că pomii care nu au fost supuşi tăierilor au rezistat mai uşor gerurilor decât cei care au suportat acţiuni de tăiere înaintea apariţiei acestor geruri.
De regula, formarea unei coroane se obtine in primii 3-4 ani de la plantare, prin diverse operatii de modificare a pozitiei de crestere a ramurilor si lastarilor prin : taieri propriu-zise, scurtari, suprimari de ramuri dar si aplecarea sau arcuirea acestora etc.
Acest fapt a fost remarcat mai ales la speciile cu sensibilitate la ger (piersic, cais, păr sau prun). Mărul, atât prin soiurile sale mai vechi, dar mai ales prin anumite soiuri recent obţinute se dovedeşte de asemenea sensibil la ger.
Experienta a stabilit ca nu toate anotimpurile sunt propice taierilor. Functie de parametrii climatici specifici fiecarui anotimp, dar si de faza de dezvoltare vegetala a plantelor, intr-un moment dat, putem vorbi de taierile de iarna (in uscat) si de taierile de vara (in verde).
Agrisul si coacazul pot fi taiati inca din ianuarie sau februarie. Chiar daca vor urma geruri serioase, acestea nu le vor provoca daune mari.
Murul este sensibil la ger si nu i se vor aplica taieri mai devreme de inceputul lunii aprilie. Tot la inceputul lui aprilie se pot scurta nuielele purtatoare de rod ale zmeurului care au crescut prea mult.
Clasificarea tăierilor la pomi.
Tăierile pomilor se pot clasifica după mai multe criterii dar sunt acceptate două şi anume:
- După scopul urmărit
- După timpul de executare.
În funcţie de scopul urmărit, tăierile se împart în următoarele grupe:
- Tăiere de formare.
- Tăiere de rodire.
- Tăiere de întreţinere
- Tăierea de corectare.
- Tăierea de regenerare,
În funcţie de timpul de execuţie, tăierile se împart astfel:
- Tăierea în uscat.
- Tăierea în verde.
Tăierea de rodire
Această categorie de tăieri operează asupra ramurilor de rod şi de semischelet, cu scopul principal de a norma
încărcătura de muguri de rod, asigurându-se astfel producţii mari, constante şi de bună calitate pe toată durata
de exploatare a livezii.
Supraîncărcarea conduce la producţii mari dar de slabă calitate, coroanele se mutilează, pomii nu diferenţiază
muguri de rod pentru anul următor şi se declanşează alternanţa de rodire. Asupra numărului de muguri micşti
ce se lasă la măr şi păr s-au făcut numeroase cercetări.Se consideră că ramurile de rod propriu-zise trebuie să
fie de 2-3 ori mai puţine decât cele vegetative, inclusiv pintenii şi smicelele. Mugurii micşti la măr şi păr trebuie
să reprezinte 12-15% din totalul mugurilor sau 20-25%.La sâmburoase, normarea rodului este mai elastică adică
se acceptă o încărcare mai mare la cireş, vişin, prun, cais, dar la piersic este obligatorie o normare foarte Pentru
sămânţoase sunt necesare 50-60 frunze pentru un fruct, la sâmburoase doar 25-30.
Gradul de încărcare la măr, păr şi piersic trebuie să fie foarte precis, exprimat în ţepuşe + nuieluşe sau pur
şi simplu în muguri micşti, iar la piersic în ramuri mixte cu lungimea de 40-60cm. Obiectivele tăierilor de
rodirediferă şi în funcţie de vârsta pomilor.La cei tineri, se urmăreşte formarea ramurilor de rod pentru a grăbi
intrarea acestora pe rod. În acest sens, la toate speciile şi soiurile, dar mai ales la cele tardive, ramurile de
garnisire se răresc iar cele păstrate se înclină sau se arcuiesc. Nu se vor păstra muguri de rod sau fructe la
vârful şarpantelor întrucât arcuirea acestora compromite formarea scheletului. Se menţionează că delimitarea
precisă între elementele permanente şi cele nepermanente este absolut obligatorie. În caz contrar, coroanele se
exploatează foarte greu.
La pomii pe rod obiectivul de bază este normarea încărcăturii prin scurtarea semischeletului inclusiv a vetrelor
de rod şi apoi rărirea formaţiunilor de rod pe porţiunile păstrate. Prin scurtările respective se reduce
substanţial numărul de muguri micşti. Bineînţeles că, această normare este în funcţie de gradul de
diferenţiere a mugurilor de rod în anul respectiv.
La pomii bătrâni, normarea rodului se face prin aceleaşi operaţiuni tehnice dar mai ales prin reducţie întrucât prin
aceasta se stimulează creşterile vegetative care întineresc lemnul de rod. Tăierea de rodire este diferenţiată
pe specii, grupe de soiuri, vârsta pomilor, agrotehnica aplicată şi alţi factori. La soiurile şpur de măr şi păr, se
scurtează semischeletul garnisit cu ţepuşe şi se simplifică vetrele de rod.La pomii cu coroane rare se păstrează
creşterile noi care se scurtează pentru a se garnisi cu ţepuşe tinere, viitoare vetre cu putere mare de fructificare.
La soiurile standard de măr şi păr care au coroane dese, aglomerate, se luminează coroana şi se scurtează
semischeletul cu 1/3 – 2/3 din lungimea acestuia, în funcţie de vigoare şi încărcătura cu muguri micşti. La gutui,
se simplifică şi se reduce semischeletul garnisit cu măciulii iar după scurtare se răresc măciuliile la 10-15 cm,
iar coarnele de melc se simplifică transformându-se în măciulii simple. La soiurile şpur de prun şi cais,se
scurtează semischeletul tânăr la un număr optim de buchete de mai, iar ramurile îmbătrânite se suprimă s-au se
scurtează sever înlocuindu-le cu altele noi tinere. Soiurile standard, necesită numeroase răriri executate
asupra semischeletului iar pe acesta se răresc ramurile epuizate şi se înlocuiesc cu creşteri noi. Ramurile de
rod lungi se scurtează cu 1/3 – ½ din lungimea lor.
La cireş, se fac puţine tăieri de rodire întrucât coroanele sunt rare, ramurile de rod au longevitate mare iar
pomii nu sunt afectaţi de alternanţa de rodire. Soiurile de vişin pletoase au nevoie de mai multe tăieri pentru a
combate acest fenomen nedorit.Se suprimă pletele lungi degarnisite şi se înlocuiesc cu creşteri noi, iar
semischeletul des se răreşte. La piersic, normarea rodului se realizează prin suprimarea buchetelor de mai şi a
ramurilor salbe, iar ramurile mixte se răresc la 20-25 cm.Se păstrează 80-150 ramuri mixte în coroana unui
pom, în funcţie de vigoarea pomilor şi agrotehnica aplicată. Unii autori recomandă până la 200 ramuri mixte
dar după părerea noastră acest lucru este exagerat. Ramurile mixte şi cele vegetative în plus se suprimă total
sau se scurtează în cepi de 2 muguri în zonele degarnisite ale coroanei.
Tăierile care se aplică pomilor trebuie să fie diferenţiate, tratând fiecare pom şi fiecare ramură din ansamblul
coroanei separat. Astfel, la pomii care abia au intrat pe rod, la care ramurile de schelet cresc viguros, este
nevoie ca, în cazul când acestea au creşteri anuale mai mari de 50-60 cm, să se scurteze prelungirile cu ¼ din
lungimea lor, pentru a favoriza, pe de o parte, noi creşteri în vârful acestora şi a stimula, pe de altă parte,
garnisirea ramurilor de schelet tinere cu ramuri roditoare.
Obiectivele tăierii:
●.Repartizarea uniformă a semischeletului tânăr de o parte şi de alta şarpantelor (ramurile groase ce pornesc de
pe ax) la 20 – 30 cm şi nu deasupra sau dedesubtul lor;
●Apropierea pe cât posibil prin tăieri de reducţie a rodului de şarpante şi subşarpante pentru îmbunătăţirea
condiţiilor de hrană.
●Completarea spaţiilor create accidental în urma frângerii ramurilor sub povara rodului sau din alte cauze;
●Aplicarea unor tăieri de reducţie prin care se deschide unghiul de inserţie în partea superioară a pomului pentru
temperarea creşterii
şi unor tăieri de transfer pe semischelet ce reduce unghiul de inserţie (unghiul faţă de verticală) pentru a stimula
creşterea în
partea inferioară a pomului;
●Înlocuirea semischeletului viguros din partea superioară a pomului prin tăieri de plafonare a creşterii de vigoare
slabă pentru a evita
formarea aşa numitelor “pălării” în special la coroanele aplatizate;
●Scurtarea severă a semischeletului îmbătrânit, în curs de epuizare.
●Asigurarea, prin tăieri de rodire, a unui raport de 3:1 între formaţiunile care prezintă doar muguri vegetativi şi
formaţiuni care
poartă muguri de rod; şi a unui raport de 8:1 între mugurii vegetativi şi de rod; sau cca 5-6 muguri de rod pe
fiecare cm2 din suprafaţa
secţiunii transversale a trunchiului.
●Pomii la care creşterile sunt slabe iar mugurii de rod sunt în exces se vor tăia sever, pe când pomii cu creşteri
exagerate şi fără rod
nu se vor tăia sau se vor tăia foarte slab, urmând ca normarea producţiei să se facă anul următor.
Să nu uităm nici de faptul că tăierile aplicate în primii ani de viaţă afectează pomul toată viţa lui (schelet) şi cele
aplicate în timpul
rodirii afectează cel puţin trei ani de la efectuarea tăierii. La fel de importantă este menţinerea subordonării pe
verticală a etajelor şi
a ramurilor din cadrul etajelor, dar şi păstrarea echilibrului vertical şi cel orizontal Unghiurile de inserţie (faţă de
verticală) ne vor ajuta
menţinerea echilibrului între creştere şi fructificare. Cu cât creşte unghiul de la verticală spre orizontală, cu atât
se reduce lungimea
creşterilor şi apar fructele. Avem un echilibru la un unghi de cca 45º, la care avem creşteri anuale şi producţie
de fructe la un nivel
echilibrat. Cu cât creşte unghiul spre orizontală se reduce lungimea creşterilor anuale, se măreşte numărul de
fructe şi se reduce dimensiunea lor. Pomul doreşte să facă cât mai multe fructe pentru a se înmulţi (modul
natural de înmulţire în flora spontană), iar
dacă nu intervenim printăiere de normare a rodului, nu vom avea fructe de calitate.
Tăierea de formare a pomilor fructiferi
După plantare, în funcţie de forma de coroană pe care dorim s-o obţinem se fac tăierile pentru formarea
coroanei. De obicei, formarea unei coroane se obţine în 3-4 ani de la plantare, prin diverse operaţii de modificare
a poziţiei de creştere a ramurilor şi lăstarilor (aplecare, arcuire etc.), prin tăieri propriu-zise, prin scurtări sau
suprimări de ramuri.După ce a fost formată coroana pomilor, ea trebuie menţinută prin tăieri de întreţinere şi
fructificare.
Tăierile anuale
Aceste taieri le facem pentru reducerea incarcaturii excesive cu muguri a pomilor fructiferi, pentru a se stabili marimea ramurilor, alungirea si intrepatrunderea lor.
Se ştie că în coroanele dese, în care nu pătrunde destulă lumină, bolile şi dăunătorii se dezvoltă mult mai repede.
La pomii care au coroana deasă, stropirile se fac mult mai greu existând şi riscul ca soluţia cu care se stropeşte
să nu poată fi aplicată pe toate ramurile. Prin tăierile de întreţinere se urmăreşte echilibrarea vegetaţiei între
bază şi vârf.Este important sa retinem ca taierile sunt masuri de stimulare si nu de limitare a cresterii indiferent cât de drastic am tăia. Cu cât vom taia mai mult cu atât creşterea va fi mai vigoroasă.
Tăierile se efectuează la temperaturi de peste peste -5 C
De regula la toaletarea anuala vom urmari sa:
eliminăm ramurile uscate, rupte sau rănite îndepărtăm ramurile afectate de boli, când taiem ramuri taietura o vom face cat mai aproape de inelul acestora( baza ramurii) fara sa ranim scoarta indepartam ramurile care se ating sau se intercaleaza.
indepartam ramurile care se indreapta spre interiorul coroanei
intotdeauna taiem la o ramificatie inlocuind lastarii batrani cu lastari tineri.
in cazul in care nu avem ramificatie (in general la taierile de formare) se taie oblic, deasupra unui mugure orientat spre exterior, fără a-l răni, dar nici prea departe de el:
ranile produse in timpul taierilor cu diametrul mai mare de 2 cm se acopera cu solutie speciala de obicei pe bază de ceară pentru prevenirea infecţiilor şi stimularea vindecarii.
Dupa o taiere severa s-ar putea sa avem in primul an o recolta slaba sau chiar de loc care insa va compensa cu recolta din anul urmator.
Tăierile de fructificare
Acestea sunt necesare pentru a menţine pomii într-un echilibru fiziologic timp mai îndelungat. La pomii fructiferi
aflaţi în plină rodire se urmăreşte normarea încărcăturii cu muguri floriferi în raport cu potenţialul acestor pomi. O
dată cu trecerea timpului, pomii fructiferi au creşteri vegetative slabe precum şi producţii scăzute.
Taierile elementelor de rod au drept scop dimensionarea convenabila a acestora, formarea de noi elemente de rod, repartizarea uniforma pe ramurile de schelet (pastrarea unui raport de 2 :1 sau de 3 :1) intre elementele de rod florifere si cele neflorifere
Taierile elementelor vegetative au ca scop ramificarea acestora si formarea de noi productii florifere.
In cazul pomaceelor, pintenii si tepusele nu se taie niciodata, ci se raresc eventual la o distanta de 10-15 cm.
Smicelele se taie la 2-3 muguri bine dezvoltati numai cand acestea depasesc 20-25 cm lungime.Acest lucru nu este valabil si in cazul nuieluselor.
Mladitele nu se taie niciodata.
In cazul gutuiului, ramurile vegetative de 1 an se scurteaza doar cand sunt foarte slabe, iar maciuliile se raresc.
In cazul drupaceelor taierile de fructificare se fac mult mai restrans.
La cires si visin ramurile buchet nu se taie, ramura mijlocie se scurteaza pentru a stimula formarea de noi formatiuni de rod.
Ramurile pleata necesita o taiere mica, la varf.
La prun si la cais ramurile buchet si ramurile mijlocii neramificate si ramificate nu se taie, doar cand sunt batrane se scurteaza deasupra primei ramificatii.
La piersic aceste taieri de fructificare se fac in fiecare an. La aceasta specie nu se taie buchetele de mai ; ramura mixta se scurteaza la 6-8-10 muguri (1-3 vegetativi la baza, 4-5 floriferi) intotdeauna ultimul mugure va ramane vegetativ pentru a se asigura o buna circulatie a sevei.
O data cu trecerea timpului, pomii fructiferi au cresteri vegetative slabe precum si productii scazute. Pentru cresterea duratei de viata si a potentialului productiv se aplica la acesti pomi taierile de intinerire.
Taierile elementelor vegetative se fac asemanator la toate speciile cu exceptia piersicului. Se taie ramurile vegetative la 2-3 muguri, cand are diametrul de 2,5 cm ; se taie la 4-5 muguri cand are diametrul de 4-5 cm ; se taie la 6-7 muguri cand are diametrul mai mare de 6 cm.
Ramurile vegetative la piersic se scurteaza la 2 muguri bine dezvoltati, aceasta operatiune avand drept scop stimularea formarii de noi elemente de rod.
O data cu trecerea timpului, pomii fructiferi au cresteri vegetative slabe precum si productii scazute. Pentru cresterea duratei de viata si a potentialului productiv se aplica la acesti pomi taierile de intinerire.
Tăierile de întinerire
Dau rezultate bune atunci cand coroana pomilor se reduce considerabil iar semischeletul se intinereste in majoritate. Se recomanda ca taierea pomilor fructiferi sa se efectueze in perioada de repaus. Taierile se pot face si primavara tarziu dar doar atunci cand pomii au suferit de ger, pentru a putea deosebi mugurii sanatosi de cei atinsi de ger. Toamna se scurteaza radacinile pomilor batrani pentru a le prelungi viata.
O lucrare care da bune rezultate la pomii batrani carora li s-au aplicat taieri de regenerare este si intinerirea radacinilor.
Aceasta lucrare se face fie in toamna premergatoare regenerarii, fie primavara, inainte de intrarea pomilor in vegetatie, si consta in saparea unui sant circular in dreptul proiectiei coroanei pe sol, adanc de 60-80 cm si lat de 60 cm.
Toate radacinile se taie cu fierastraul de pomi si se scot.
Apoi santul se acopera cu pamant amestecat cu ingrasaminte. Pentru un pom se socotesc 150 kg gunoi de grajd bine putrezit, santul se umple pe trei sferturi, se toarna 10 caldari de urina de grajd subtiata cu apa (1 parte urina si 3-4 parti apa).
Dupa udat santul se umple definitiv cu pamant. La pomii batrani se face o scurtare foarte puternica a ramurilor de schelet astfel incat jumatate din lungimea lor se taie. Trebuie insa sa respectam cateva reguli la taierea de intinerire:
1) punctul din care se face scurtarea ramurilor trebuie sa se afle deasupra unor ramuri lacome sau a unei ramuri laterale;
2) in locul unde se face taierea, ramura nu trebuie sa fie mai groasa de 8-10 cm.
3) pentru asigurarea unei incarcaturi normale de fructe pe pom, este bine sa se faca si rarirea ramurilor de rod, stiut fiind ca distanta normala intre ele este de 10-20 cm. Trebuie pastrate ramurile de rod cu pozitie laterala, acestea fiind considerate cele mai bune.
O coroană aerisită va duce la fructe egale
Merii, cireşii, perii şi prunele pot dezvolta crenguţe subţiri şi scurte pornite direct din ramurile de bază. În
general, pe aceste crenguţe se formează adevăraţi ciorchini de flori şi, ulterior, fructe. În general acestea apar în
cazul în care partea centrală a coroanei este prea umbrită, aspect ce va duce în final şi la deteriorarea
formaţiunilor florale. Prin urmare, sunt indicate tăierile crengilor stufoase foarte înalte sau crescute răzleţ în
lateral pentru a permite luminii şi soarelui să acceseze toate zonele pomului.
Ramurile neroditoare, adevăraţi paraziţi
Ramurile neroditoare sunt de cele mai multe ori parazite şi consumă resursele celor care rodesc. Prin urmare,
este indicat să le tai încă din momentul în care acestea apar, deoarece se dezvoltă şi se întăresc foarte rapid. O
altă soluţie ar fi altoirea acestora (în cazul în care sunt deja foarte mari). În general, cele mai productive crengi
cresc orizontal sau într-un unghi de maxim 45 grade.
Structura pomilor fructiferi
Un pom fructifer este compus din portaltoi (de bază) şi altoi (soi). Ramura de soi se implanteaza în portaltoi prin diferite tehnici, in principal in despicatura sau inoculare
În funcţie de modul în care este creşterea portaltoiului, puteţi determina cat de mare va fi pomul dumneavoastra. Portaltoii cu o crestere puternica vor produce copaci relativ mari. Cei mai frecventi portaltoi folositi la noi sunt M9, M26, M27, M106, M120, etc.. Cea mai frecventă formă de taire a coroanei este cea de agreement- in forma de copac ( dar exista si alte forme ex. Gard fructifer, la care insa nu o sa ma opresc astazi). O coroana este compusa din:
· tulpina principala (TP)
· ramură principală (RP)
· ramură laterală (RL)
· lăstar de vârf (LV)
· lăstar concurent (LC)
Pentru o gradina mica se va alege un portaltoi de vigoare mica M9, M26 deoarece coroanele copacilor mari sunt grele şi necesită tăiere foarte atenta . Pomul columnar şi cel de crestere medie va fi o opţiune mai bună, deoarece acestea sunt mici în creştere şi rodesc mai devreme.
De ce este necesară tăierea?
Există mai multe motive pentru care vor fi curatati pomii fructiferi
· Construirea unei coroane stabile şi echilibrate la copacii tineri
· Stimularea formarii de noi ramuri de rod ( şi a culturilor de buna calitate)
· Intrarea de lumină şi aer în coroana copacilor mari
· Facilizarea culesul prin menţinerea coronamentului jos.
· Aspectul estetic al pomului
Timpul propice pentru tăiere
Noile cercetari spun că sfârşitul verii şi toamna este cel mai bun timp cele mai multe tăieri la specile de samburoase (piersi, cais, prun, cireş, vişin), în acest caz ranile se cicatrizeaza mai usor. Pentru pomii din speciile de seminţoase (mar, par, gutui), este practic mai dificil, deoarece cele mai multe soiuri nu sunt recoltate atât de devreme. Pentru acestia, prin urmare, sfârşitul iernii, în continuare este cel mai bun timp pentru a o taiere simpla, atunci când frigul permite acest lucru, dar înainte sa apara seva.
Tăierea de vară (in verde), care vizeaza vârfurile de lăstari noi, făcuti in timpul sezonului. Tarea in verde stimulează formarea de flori pentru anul viitor, dar oferă, de asemenea, mai multă lumină fructelor din acest an pentru a obţine o coacere buna a acestora. Pomii fructiferi pot fi tunşi, de asemenea, uşor, în primăvara târziu chiar înainte de înflorire
Tăierea in primii ani
CULTURA IN PRIMUL AN se face o taire se face în legătură cu plantarea de plantare de primăvară sau în primăvara următoare o plantare de toamnă
Selectaţi trei până la patru ramuri principale ale pomului în jurul tijei de aproximativ 10 - 15 cm unul de altul şi cu un unghi cât mai posibil de obtuz. Scoateţi lastarii concurenti care cresc paralel cu trunchiul.
In partea de sus de pe ramurile laterale se taie la 25 de cm si cu indreptare in sus, deci sunt mai mari decât ramurile laterale.
Unele principii importante
· Selectaţi ramuri cu unghiuri obtuze, mai mari de 45 °.
· Scoateţi intotdeauna ramurile puternic dezvoltate pe verticală.
· Scoateţi intotdeauna ramurile moarte şi deteriorate, care pot deveni cu uşurinţă un canal pentru boli.
· Faceti o taitura dreapta - în afara gulerului (inelul format de coaja între ramura principala şi cele secundare).
· Ramurile de rod foarte bine direcţionate.
AL DOILEA ŞI AL TREILEA AN se elimina lăstarii care cresc in interior şi incrucisati, cu unghiuri ascutite. Selectaţi noi ramuri principale de pe trunchi cu unghi obtuz şi lungimea ramurilor principale de anul trecut, care au tendinta de crestere in sus. Atunci când copacul a ajuns la o înălţimea corespunzătoare este taiata partea de sus a ramurii principale.
Începând cu AL PATRULEA AN, copacul creste destul de liber, necesitand doar tăiere uşoară de aerisire şi pentru îndepărtarea ramurilor moarte şi deteriorate. Cel mai important lucru acum este de a obtine lumina si aer în coroana, prin eliminarea ranurilor incrucisate şi a celor puternic dezvoltate în poziţie verticală.
Pentru cele mai bune rezultate scoateţi complet ramuri mai mari , în loc de tairi din ramuri mici portiuni din locuri multiple. Pentru aceasta va recomand sa priviti pomul de la distanţă şi din unghiuri diferite, astfel încât să puteţi vedea mai uşor forma acestuia si toate ramurile care pot fi eliminate.
Prunul şi cireşul
Prunii şi cireşii ar trebui să fie curăţati cu mare atenţie. Este suficient tairea ramurilor este uscate, deteriorate sau bolnave şi, eventual in etajul superior ramurile care cresc prea des.
În caz contrar, aceşti copaci pot fi lasati să crească în mod liber. Crengile care se ofilesc în vara sunt, probabil, infectat cu o boala fungica care intră prin flori şi apoi se răspândeste în alte zone ale arborelui. Acestea ar trebui să fie eliminate cât mai curând posibil.
Pomii imbatraniti, care cresc slab pot fi revigorati prin tăieri drastice.
Ramurile principale sunt tăiate în mod substanţial. Pastrarea unui cuplu de ramuri secundare balansoare, care pot acţiona ca lider de seva. Taierile de intinerire, pot şi ar trebui, să fie extinse pe durata a mai mulţi ani, altfel socul va fi prea mare pentru copac. După tăiere, va avea loc o creştere noua viguroasă . Lastarii subţiri care cresc şi unele ramuri salvate ar putea deveni noile ramuri laterale.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Tratamente de sezon în pomicultură
După căderea frunzelor ar fi trebuit să se facă următoarele trata-mente cheie în scopul diminuării bolilor şi
dăunătorilor la măr, păr, vişin, cireş, cais şi piersic.
Pentru meri trebuiau făcute tratamente obligatoriii contra patoge-nilor micotici şi bacterieni, cu:
Turdacupral 50 PU – 0,5%; Kocide 101 – 0,3%; Funguran 0H 0,3%;
Champion 50WP – 0,3%; Zeamă bordeleză – 0,5%.
Pentru peri: tratament obligatoriu contra bolilor micotice şi bacte-riene, rapăn, foc bacterian, cu:
Turdacupral 50 PU – 0,5%; Kocide 101 – 0,3%; Funguran 0H 0,3%;
Champion 50WP – 0,3%; Zeamă bordeleză – 0,5%.
La cireş şi vişin: tratament obligatoriu contra patogenilor micotici
şi bacterieni, cu:
Turdacupral 50 PU – 0,5%; Kocide 101 – 0,3%; Funguran 0H 0,3%;
Champion 50WP – 0,3%; Zeamă bordeleză – 0,5%.
Cais şi piersic: tratament obligatoriu contra bolilor bacteriene şi mi-cotice, cu:
Turdacupral 50 PU – 0,5%; Kocide 101 – 0,3%; Funguran 0H 0,3%;
Champion 50WP – 0,3%; Zeamă bordeleză – 0,5%.
Pentru iarnă-primăvară se fac următoarele tratamente
Spre finele repausului vegetativ, în condiţii meteorologice care per-mit lucrări în livadă, este necesară
continuarea tratamentelor chim-ice sau efectuarea tratamentelor care nu s-au realizat până în prezent.Dacă
tratamentele de iarnă sunt bine aplicate, ele sunt su-ficiente pentru combaterea ciupercii care produce ciuruirea
micotică a frunzelor, nemaifiind necesare alte tratamente.
- La măr, tratamentul al 2-lea se aplică în februarie sau martie, susţinut de tăierea ramurilor atacate de făinare,
scopul lui fiind de a combate păduchele din San José, ouăle de afide, acarienii şi cotarii, precum şi de a
distruge sporii de ciuperci fitopatogene;
- La păr, tratamentul se face în martie pentru combaterea coccide-lor, afidelor şi acarienilor. Contra pătării
cafenii a frunzelor şi fructelor şi rapănului ramurilor încă din toamnă, după căderea frunzelor, se aplică un
tratament facultativ, de obicei cu produse cuprice, pe care dacă nu l-aţi efectuat până în prezent, acum este
momentul să-l aplicaţi;
- La prun,tratamentul se face în timpul repausului vegetativ pentru combaterea afidelor, acarienilor, coccidelor,
cotarilor şi a sporilor de ciuperci, de regulă după tăierile de fructificaţie şi după îndepărtarea ramurilor uscate;
- La cais şi piersic, tratamentul al 2-lea se aplică iarna, în ianuarie-februarie, pentru combaterea băşicării
frunzelor, dacă anul trecut s-a manifestat puternic;
- La cireş şi vişin,tratamentul 2 se realizează după tăierile de fruc-tificare şi înainte de dezmugurire, pentru
combaterea păduchilor
ţestoşi, a ouălor de afide, păianjeni şi cotari, a formelor mobile de păianjeni şi a sporilor de ciuperci, în special
pentru ciuruirea micotică a frunzelor de sâmburoase.
Tratamente de iarnă la pomi fructiferi
Combaterea formelor de rezistenţă peste iarnă a fitopatogenilor în plantaţiile de măr, păr, gutui şi prun se face
prin:
ALCUPRAL 50 PU: 0,3 %; focul bacterian al rozaceelor, pătarea
cafenie a frunzelor şi fructelor;
SUPER CHAMP 250 SC: 0,3 %: monilioza, pătarea roşie a frun-zelor, ciuruirea frunzelor;
TOPSIN AL 70 PU: 0,6 %; rapăn, făinare, entomosporioza, pătarea
Combaterea formelor hibernante de dăunători, în plantaţii de măr
şi prun livezi de pomi (păduchele din San José, acarianul roşu al
pomilor, alţi dăunători):
APLAUDUS SUPER: 1,5%;
OL 40: 1,5% (22,5 l/ha);
OLEODIAZOL 3 L: 0,15% (15 l insecticid la 1000l apă);
US-1: 1,5% (30 l/ha)
Scopul acestor tratamente de iarnă
Tratamentele sunt aplicate, atât contra dăunătorilor, cât și pentru
combaterea bolilor, ciupercilor.
Contra dăunătorilor, folosim ulei horticol combinat cu insecticid care
acţionează prin intoxicarea şi asfixierea larvelor şi ouălor hibernante
ale acestora, cum ar fi păduchele din San Jose sau păianjenul roşu
comun al pomilor. Câteva produse de acest tip sunt: Confidor oil
sau Oleodiazol, dar personalul din magazinul fitosanitar vă poate
ajuta la alegerea unui produs similar.
Pentru combaterea infecțiilor cu ciuperci şi bacterii, se folosesc fun-gicide de contact pe baza de cupru:
Champion, Funguran OH, etc.
Poate fi folosită şi zeamă bordeleză (piatră vânătă), o substanţă
tradiţională, fiind soluţia cea mai ieftină şi cea mai puţin toxică dintre
toate.
Sfaturi practice
• se efectuează la temperaturi de peste 5C
• respectaţi strict concentraţiile indicate pe ambalaj
• folosiţi echipament de protecţie (mască, ochelari)
• ţineţi animalele de casă departe de grădină când stropiţi
•respectaţi măsurile de igienă şi protecţia muncii afișate pe ambalaj
• alegeţi zile când nu este vânt puternic și probabilitatea de ploaie
este scăzută
• efectuaţi tratamentele după tunderea pomilor (nu prea are sens
să trataţi părţile care vor fi tăiate ulterior, este risipă de material)
Obiectivele tăierii:
●.Repartizarea uniformă a semischeletului tânăr de o parte şi de alta şarpantelor (ramurile groase ce pornesc de
pe ax) la 20 – 30 cm şi nu deasupra sau dedesubtul lor;
●Apropierea pe cât posibil prin tăieri de reducţie a rodului de şarpante şi subşarpante pentru îmbunătăţirea
condiţiilor de hrană.
●Completarea spaţiilor create accidental în urma frângerii ramurilor sub povara rodului sau din alte cauze;
●Aplicarea unor tăieri de reducţie prin care se deschide unghiul de inserţie în partea superioară a pomului pentru
temperarea creşterii
şi unor tăieri de transfer pe semischelet ce reduce unghiul de inserţie (unghiul faţă de verticală) pentru a stimula
creşterea în
partea inferioară a pomului;
●Înlocuirea semischeletului viguros din partea superioară a pomului prin tăieri de plafonare a creşterii de vigoare
slabă pentru a evita
formarea aşa numitelor “pălării” în special la coroanele aplatizate;
●Scurtarea severă a semischeletului îmbătrânit, în curs de epuizare.
●Asigurarea, prin tăieri de rodire, a unui raport de 3:1 între formaţiunile care prezintă doar muguri vegetativi şi
formaţiuni care
poartă muguri de rod; şi a unui raport de 8:1 între mugurii vegetativi şi de rod; sau cca 5-6 muguri de rod pe
fiecare cm2 din suprafaţa
secţiunii transversale a trunchiului.
●Pomii la care creşterile sunt slabe iar mugurii de rod sunt în exces se vor tăia sever, pe când pomii cu creşteri
exagerate şi fără rod
nu se vor tăia sau se vor tăia foarte slab, urmând ca normarea producţiei să se facă anul următor.
Să nu uităm nici de faptul că tăierile aplicate în primii ani de viaţă afectează pomul toată viţa lui (schelet) şi cele
aplicate în timpul
rodirii afectează cel puţin trei ani de la efectuarea tăierii. La fel de importantă este menţinerea subordonării pe
verticală a etajelor şi
a ramurilor din cadrul etajelor, dar şi păstrarea echilibrului vertical şi cel orizontal Unghiurile de inserţie (faţă de
verticală) ne vor ajuta
menţinerea echilibrului între creştere şi fructificare. Cu cât creşte unghiul de la verticală spre orizontală, cu atât
se reduce lungimea
creşterilor şi apar fructele. Avem un echilibru la un unghi de cca 45º, la care avem creşteri anuale şi producţie
de fructe la un nivel
echilibrat. Cu cât creşte unghiul spre orizontală se reduce lungimea creşterilor anuale, se măreşte numărul de
fructe şi se reduce dimensiunea lor. Pomul doreşte să facă cât mai multe fructe pentru a se înmulţi (modul
natural de înmulţire în flora spontană), iar
dacă nu intervenim printăiere de normare a rodului, nu vom avea fructe de calitate.
Tăierea de formare a pomilor fructiferi
După plantare, în funcţie de forma de coroană pe care dorim s-o obţinem se fac tăierile pentru formarea
coroanei. De obicei, formarea unei coroane se obţine în 3-4 ani de la plantare, prin diverse operaţii de modificare
a poziţiei de creştere a ramurilor şi lăstarilor (aplecare, arcuire etc.), prin tăieri propriu-zise, prin scurtări sau
suprimări de ramuri.După ce a fost formată coroana pomilor, ea trebuie menţinută prin tăieri de întreţinere şi
fructificare.
Tăierile anuale
Aceste taieri le facem pentru reducerea incarcaturii excesive cu muguri a pomilor fructiferi, pentru a se stabili marimea ramurilor, alungirea si intrepatrunderea lor.
Se ştie că în coroanele dese, în care nu pătrunde destulă lumină, bolile şi dăunătorii se dezvoltă mult mai repede.
La pomii care au coroana deasă, stropirile se fac mult mai greu existând şi riscul ca soluţia cu care se stropeşte
să nu poată fi aplicată pe toate ramurile. Prin tăierile de întreţinere se urmăreşte echilibrarea vegetaţiei între
bază şi vârf.Este important sa retinem ca taierile sunt masuri de stimulare si nu de limitare a cresterii indiferent cât de drastic am tăia. Cu cât vom taia mai mult cu atât creşterea va fi mai vigoroasă.
Tăierile se efectuează la temperaturi de peste peste -5 C
De regula la toaletarea anuala vom urmari sa:
eliminăm ramurile uscate, rupte sau rănite îndepărtăm ramurile afectate de boli, când taiem ramuri taietura o vom face cat mai aproape de inelul acestora( baza ramurii) fara sa ranim scoarta indepartam ramurile care se ating sau se intercaleaza.
indepartam ramurile care se indreapta spre interiorul coroanei
intotdeauna taiem la o ramificatie inlocuind lastarii batrani cu lastari tineri.
in cazul in care nu avem ramificatie (in general la taierile de formare) se taie oblic, deasupra unui mugure orientat spre exterior, fără a-l răni, dar nici prea departe de el:
ranile produse in timpul taierilor cu diametrul mai mare de 2 cm se acopera cu solutie speciala de obicei pe bază de ceară pentru prevenirea infecţiilor şi stimularea vindecarii.
Dupa o taiere severa s-ar putea sa avem in primul an o recolta slaba sau chiar de loc care insa va compensa cu recolta din anul urmator.
Tăierile de fructificare
Acestea sunt necesare pentru a menţine pomii într-un echilibru fiziologic timp mai îndelungat. La pomii fructiferi
aflaţi în plină rodire se urmăreşte normarea încărcăturii cu muguri floriferi în raport cu potenţialul acestor pomi. O
dată cu trecerea timpului, pomii fructiferi au creşteri vegetative slabe precum şi producţii scăzute.
Taierile elementelor de rod au drept scop dimensionarea convenabila a acestora, formarea de noi elemente de rod, repartizarea uniforma pe ramurile de schelet (pastrarea unui raport de 2 :1 sau de 3 :1) intre elementele de rod florifere si cele neflorifere
Taierile elementelor vegetative au ca scop ramificarea acestora si formarea de noi productii florifere.
In cazul pomaceelor, pintenii si tepusele nu se taie niciodata, ci se raresc eventual la o distanta de 10-15 cm.
Smicelele se taie la 2-3 muguri bine dezvoltati numai cand acestea depasesc 20-25 cm lungime.Acest lucru nu este valabil si in cazul nuieluselor.
Mladitele nu se taie niciodata.
In cazul gutuiului, ramurile vegetative de 1 an se scurteaza doar cand sunt foarte slabe, iar maciuliile se raresc.
In cazul drupaceelor taierile de fructificare se fac mult mai restrans.
La cires si visin ramurile buchet nu se taie, ramura mijlocie se scurteaza pentru a stimula formarea de noi formatiuni de rod.
Ramurile pleata necesita o taiere mica, la varf.
La prun si la cais ramurile buchet si ramurile mijlocii neramificate si ramificate nu se taie, doar cand sunt batrane se scurteaza deasupra primei ramificatii.
La piersic aceste taieri de fructificare se fac in fiecare an. La aceasta specie nu se taie buchetele de mai ; ramura mixta se scurteaza la 6-8-10 muguri (1-3 vegetativi la baza, 4-5 floriferi) intotdeauna ultimul mugure va ramane vegetativ pentru a se asigura o buna circulatie a sevei.
O data cu trecerea timpului, pomii fructiferi au cresteri vegetative slabe precum si productii scazute. Pentru cresterea duratei de viata si a potentialului productiv se aplica la acesti pomi taierile de intinerire.
Taierile elementelor vegetative se fac asemanator la toate speciile cu exceptia piersicului. Se taie ramurile vegetative la 2-3 muguri, cand are diametrul de 2,5 cm ; se taie la 4-5 muguri cand are diametrul de 4-5 cm ; se taie la 6-7 muguri cand are diametrul mai mare de 6 cm.
Ramurile vegetative la piersic se scurteaza la 2 muguri bine dezvoltati, aceasta operatiune avand drept scop stimularea formarii de noi elemente de rod.
O data cu trecerea timpului, pomii fructiferi au cresteri vegetative slabe precum si productii scazute. Pentru cresterea duratei de viata si a potentialului productiv se aplica la acesti pomi taierile de intinerire.
Tăierile de întinerire
Dau rezultate bune atunci cand coroana pomilor se reduce considerabil iar semischeletul se intinereste in majoritate. Se recomanda ca taierea pomilor fructiferi sa se efectueze in perioada de repaus. Taierile se pot face si primavara tarziu dar doar atunci cand pomii au suferit de ger, pentru a putea deosebi mugurii sanatosi de cei atinsi de ger. Toamna se scurteaza radacinile pomilor batrani pentru a le prelungi viata.
O lucrare care da bune rezultate la pomii batrani carora li s-au aplicat taieri de regenerare este si intinerirea radacinilor.
Aceasta lucrare se face fie in toamna premergatoare regenerarii, fie primavara, inainte de intrarea pomilor in vegetatie, si consta in saparea unui sant circular in dreptul proiectiei coroanei pe sol, adanc de 60-80 cm si lat de 60 cm.
Toate radacinile se taie cu fierastraul de pomi si se scot.
Apoi santul se acopera cu pamant amestecat cu ingrasaminte. Pentru un pom se socotesc 150 kg gunoi de grajd bine putrezit, santul se umple pe trei sferturi, se toarna 10 caldari de urina de grajd subtiata cu apa (1 parte urina si 3-4 parti apa).
Dupa udat santul se umple definitiv cu pamant. La pomii batrani se face o scurtare foarte puternica a ramurilor de schelet astfel incat jumatate din lungimea lor se taie. Trebuie insa sa respectam cateva reguli la taierea de intinerire:
1) punctul din care se face scurtarea ramurilor trebuie sa se afle deasupra unor ramuri lacome sau a unei ramuri laterale;
2) in locul unde se face taierea, ramura nu trebuie sa fie mai groasa de 8-10 cm.
3) pentru asigurarea unei incarcaturi normale de fructe pe pom, este bine sa se faca si rarirea ramurilor de rod, stiut fiind ca distanta normala intre ele este de 10-20 cm. Trebuie pastrate ramurile de rod cu pozitie laterala, acestea fiind considerate cele mai bune.
O coroană aerisită va duce la fructe egale
Merii, cireşii, perii şi prunele pot dezvolta crenguţe subţiri şi scurte pornite direct din ramurile de bază. În
general, pe aceste crenguţe se formează adevăraţi ciorchini de flori şi, ulterior, fructe. În general acestea apar în
cazul în care partea centrală a coroanei este prea umbrită, aspect ce va duce în final şi la deteriorarea
formaţiunilor florale. Prin urmare, sunt indicate tăierile crengilor stufoase foarte înalte sau crescute răzleţ în
lateral pentru a permite luminii şi soarelui să acceseze toate zonele pomului.
Ramurile neroditoare, adevăraţi paraziţi
Ramurile neroditoare sunt de cele mai multe ori parazite şi consumă resursele celor care rodesc. Prin urmare,
este indicat să le tai încă din momentul în care acestea apar, deoarece se dezvoltă şi se întăresc foarte rapid. O
altă soluţie ar fi altoirea acestora (în cazul în care sunt deja foarte mari). În general, cele mai productive crengi
cresc orizontal sau într-un unghi de maxim 45 grade.
Structura pomilor fructiferi
Un pom fructifer este compus din portaltoi (de bază) şi altoi (soi). Ramura de soi se implanteaza în portaltoi prin diferite tehnici, in principal in despicatura sau inoculare
În funcţie de modul în care este creşterea portaltoiului, puteţi determina cat de mare va fi pomul dumneavoastra. Portaltoii cu o crestere puternica vor produce copaci relativ mari. Cei mai frecventi portaltoi folositi la noi sunt M9, M26, M27, M106, M120, etc.. Cea mai frecventă formă de taire a coroanei este cea de agreement- in forma de copac ( dar exista si alte forme ex. Gard fructifer, la care insa nu o sa ma opresc astazi). O coroana este compusa din:
· tulpina principala (TP)
· ramură principală (RP)
· ramură laterală (RL)
· lăstar de vârf (LV)
· lăstar concurent (LC)
Pentru o gradina mica se va alege un portaltoi de vigoare mica M9, M26 deoarece coroanele copacilor mari sunt grele şi necesită tăiere foarte atenta . Pomul columnar şi cel de crestere medie va fi o opţiune mai bună, deoarece acestea sunt mici în creştere şi rodesc mai devreme.
De ce este necesară tăierea?
Există mai multe motive pentru care vor fi curatati pomii fructiferi
· Construirea unei coroane stabile şi echilibrate la copacii tineri
· Stimularea formarii de noi ramuri de rod ( şi a culturilor de buna calitate)
· Intrarea de lumină şi aer în coroana copacilor mari
· Facilizarea culesul prin menţinerea coronamentului jos.
· Aspectul estetic al pomului
Timpul propice pentru tăiere
Noile cercetari spun că sfârşitul verii şi toamna este cel mai bun timp cele mai multe tăieri la specile de samburoase (piersi, cais, prun, cireş, vişin), în acest caz ranile se cicatrizeaza mai usor. Pentru pomii din speciile de seminţoase (mar, par, gutui), este practic mai dificil, deoarece cele mai multe soiuri nu sunt recoltate atât de devreme. Pentru acestia, prin urmare, sfârşitul iernii, în continuare este cel mai bun timp pentru a o taiere simpla, atunci când frigul permite acest lucru, dar înainte sa apara seva.
Tăierea de vară (in verde), care vizeaza vârfurile de lăstari noi, făcuti in timpul sezonului. Tarea in verde stimulează formarea de flori pentru anul viitor, dar oferă, de asemenea, mai multă lumină fructelor din acest an pentru a obţine o coacere buna a acestora. Pomii fructiferi pot fi tunşi, de asemenea, uşor, în primăvara târziu chiar înainte de înflorire
Tăierea in primii ani
CULTURA IN PRIMUL AN se face o taire se face în legătură cu plantarea de plantare de primăvară sau în primăvara următoare o plantare de toamnă
Selectaţi trei până la patru ramuri principale ale pomului în jurul tijei de aproximativ 10 - 15 cm unul de altul şi cu un unghi cât mai posibil de obtuz. Scoateţi lastarii concurenti care cresc paralel cu trunchiul.
In partea de sus de pe ramurile laterale se taie la 25 de cm si cu indreptare in sus, deci sunt mai mari decât ramurile laterale.
Unele principii importante
· Selectaţi ramuri cu unghiuri obtuze, mai mari de 45 °.
· Scoateţi intotdeauna ramurile puternic dezvoltate pe verticală.
· Scoateţi intotdeauna ramurile moarte şi deteriorate, care pot deveni cu uşurinţă un canal pentru boli.
· Faceti o taitura dreapta - în afara gulerului (inelul format de coaja între ramura principala şi cele secundare).
· Ramurile de rod foarte bine direcţionate.
AL DOILEA ŞI AL TREILEA AN se elimina lăstarii care cresc in interior şi incrucisati, cu unghiuri ascutite. Selectaţi noi ramuri principale de pe trunchi cu unghi obtuz şi lungimea ramurilor principale de anul trecut, care au tendinta de crestere in sus. Atunci când copacul a ajuns la o înălţimea corespunzătoare este taiata partea de sus a ramurii principale.
Începând cu AL PATRULEA AN, copacul creste destul de liber, necesitand doar tăiere uşoară de aerisire şi pentru îndepărtarea ramurilor moarte şi deteriorate. Cel mai important lucru acum este de a obtine lumina si aer în coroana, prin eliminarea ranurilor incrucisate şi a celor puternic dezvoltate în poziţie verticală.
Pentru cele mai bune rezultate scoateţi complet ramuri mai mari , în loc de tairi din ramuri mici portiuni din locuri multiple. Pentru aceasta va recomand sa priviti pomul de la distanţă şi din unghiuri diferite, astfel încât să puteţi vedea mai uşor forma acestuia si toate ramurile care pot fi eliminate.
Prunul şi cireşul
Prunii şi cireşii ar trebui să fie curăţati cu mare atenţie. Este suficient tairea ramurilor este uscate, deteriorate sau bolnave şi, eventual in etajul superior ramurile care cresc prea des.
În caz contrar, aceşti copaci pot fi lasati să crească în mod liber. Crengile care se ofilesc în vara sunt, probabil, infectat cu o boala fungica care intră prin flori şi apoi se răspândeste în alte zone ale arborelui. Acestea ar trebui să fie eliminate cât mai curând posibil.
Pomii imbatraniti, care cresc slab pot fi revigorati prin tăieri drastice.
Ramurile principale sunt tăiate în mod substanţial. Pastrarea unui cuplu de ramuri secundare balansoare, care pot acţiona ca lider de seva. Taierile de intinerire, pot şi ar trebui, să fie extinse pe durata a mai mulţi ani, altfel socul va fi prea mare pentru copac. După tăiere, va avea loc o creştere noua viguroasă . Lastarii subţiri care cresc şi unele ramuri salvate ar putea deveni noile ramuri laterale.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Tratamente de sezon în pomicultură
După căderea frunzelor ar fi trebuit să se facă următoarele trata-mente cheie în scopul diminuării bolilor şi
dăunătorilor la măr, păr, vişin, cireş, cais şi piersic.
Pentru meri trebuiau făcute tratamente obligatoriii contra patoge-nilor micotici şi bacterieni, cu:
Turdacupral 50 PU – 0,5%; Kocide 101 – 0,3%; Funguran 0H 0,3%;
Champion 50WP – 0,3%; Zeamă bordeleză – 0,5%.
Pentru peri: tratament obligatoriu contra bolilor micotice şi bacte-riene, rapăn, foc bacterian, cu:
Turdacupral 50 PU – 0,5%; Kocide 101 – 0,3%; Funguran 0H 0,3%;
Champion 50WP – 0,3%; Zeamă bordeleză – 0,5%.
La cireş şi vişin: tratament obligatoriu contra patogenilor micotici
şi bacterieni, cu:
Turdacupral 50 PU – 0,5%; Kocide 101 – 0,3%; Funguran 0H 0,3%;
Champion 50WP – 0,3%; Zeamă bordeleză – 0,5%.
Cais şi piersic: tratament obligatoriu contra bolilor bacteriene şi mi-cotice, cu:
Turdacupral 50 PU – 0,5%; Kocide 101 – 0,3%; Funguran 0H 0,3%;
Champion 50WP – 0,3%; Zeamă bordeleză – 0,5%.
Pentru iarnă-primăvară se fac următoarele tratamente
Spre finele repausului vegetativ, în condiţii meteorologice care per-mit lucrări în livadă, este necesară
continuarea tratamentelor chim-ice sau efectuarea tratamentelor care nu s-au realizat până în prezent.Dacă
tratamentele de iarnă sunt bine aplicate, ele sunt su-ficiente pentru combaterea ciupercii care produce ciuruirea
micotică a frunzelor, nemaifiind necesare alte tratamente.
- La măr, tratamentul al 2-lea se aplică în februarie sau martie, susţinut de tăierea ramurilor atacate de făinare,
scopul lui fiind de a combate păduchele din San José, ouăle de afide, acarienii şi cotarii, precum şi de a
distruge sporii de ciuperci fitopatogene;
- La păr, tratamentul se face în martie pentru combaterea coccide-lor, afidelor şi acarienilor. Contra pătării
cafenii a frunzelor şi fructelor şi rapănului ramurilor încă din toamnă, după căderea frunzelor, se aplică un
tratament facultativ, de obicei cu produse cuprice, pe care dacă nu l-aţi efectuat până în prezent, acum este
momentul să-l aplicaţi;
- La prun,tratamentul se face în timpul repausului vegetativ pentru combaterea afidelor, acarienilor, coccidelor,
cotarilor şi a sporilor de ciuperci, de regulă după tăierile de fructificaţie şi după îndepărtarea ramurilor uscate;
- La cais şi piersic, tratamentul al 2-lea se aplică iarna, în ianuarie-februarie, pentru combaterea băşicării
frunzelor, dacă anul trecut s-a manifestat puternic;
- La cireş şi vişin,tratamentul 2 se realizează după tăierile de fruc-tificare şi înainte de dezmugurire, pentru
combaterea păduchilor
ţestoşi, a ouălor de afide, păianjeni şi cotari, a formelor mobile de păianjeni şi a sporilor de ciuperci, în special
pentru ciuruirea micotică a frunzelor de sâmburoase.
Tratamente de iarnă la pomi fructiferi
Combaterea formelor de rezistenţă peste iarnă a fitopatogenilor în plantaţiile de măr, păr, gutui şi prun se face
prin:
ALCUPRAL 50 PU: 0,3 %; focul bacterian al rozaceelor, pătarea
cafenie a frunzelor şi fructelor;
SUPER CHAMP 250 SC: 0,3 %: monilioza, pătarea roşie a frun-zelor, ciuruirea frunzelor;
TOPSIN AL 70 PU: 0,6 %; rapăn, făinare, entomosporioza, pătarea
Combaterea formelor hibernante de dăunători, în plantaţii de măr
şi prun livezi de pomi (păduchele din San José, acarianul roşu al
pomilor, alţi dăunători):
APLAUDUS SUPER: 1,5%;
OL 40: 1,5% (22,5 l/ha);
OLEODIAZOL 3 L: 0,15% (15 l insecticid la 1000l apă);
US-1: 1,5% (30 l/ha)
Scopul acestor tratamente de iarnă
Tratamentele sunt aplicate, atât contra dăunătorilor, cât și pentru
combaterea bolilor, ciupercilor.
Contra dăunătorilor, folosim ulei horticol combinat cu insecticid care
acţionează prin intoxicarea şi asfixierea larvelor şi ouălor hibernante
ale acestora, cum ar fi păduchele din San Jose sau păianjenul roşu
comun al pomilor. Câteva produse de acest tip sunt: Confidor oil
sau Oleodiazol, dar personalul din magazinul fitosanitar vă poate
ajuta la alegerea unui produs similar.
Pentru combaterea infecțiilor cu ciuperci şi bacterii, se folosesc fun-gicide de contact pe baza de cupru:
Champion, Funguran OH, etc.
Poate fi folosită şi zeamă bordeleză (piatră vânătă), o substanţă
tradiţională, fiind soluţia cea mai ieftină şi cea mai puţin toxică dintre
toate.
Sfaturi practice
• se efectuează la temperaturi de peste 5C
• respectaţi strict concentraţiile indicate pe ambalaj
• folosiţi echipament de protecţie (mască, ochelari)
• ţineţi animalele de casă departe de grădină când stropiţi
•respectaţi măsurile de igienă şi protecţia muncii afișate pe ambalaj
• alegeţi zile când nu este vânt puternic și probabilitatea de ploaie
este scăzută
• efectuaţi tratamentele după tunderea pomilor (nu prea are sens
să trataţi părţile care vor fi tăiate ulterior, este risipă de material)
joi, 17 noiembrie 2011
vineri, 23 septembrie 2011
joi, 15 septembrie 2011
miercuri, 2 februarie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)