I was born in the second half of the twentieth century a difficult time for my people, communists backed by Soviet troops, led a fierce class struggle to establish new dictatorship type deportations began two years Stalinist.De richer peasants who cooperatives opposed the uninhabited steppes of Baragan. Families were removed from their homes young and old, permiţânduli is to take with them were put In a wagon, were taken to the nearest station. There were plenty climb in vans after a trip of 2-3 days were lower in the specially committed to staging their debarccarea. Ieburi around three-quarters high and dry steppe gave the merciless sun beating a desolate atmosphere. Few miles of rail in this arid vastness few ţătusi marked where this crowd, frightened and confused by old women and children had to build a settlement. Were peasants, ordinary life is rough and hard. Sad part is that those in power to his elbow gave Communal Don breath or on the Western Front, the liberation of Hungary and campaign Ceoslovacie ending the war almost a decade but the wounds are not healed yet, but those who remained were able to participate in large global confrontation.
But time passes after 7old kids here was a town like any other in this region with an agricultural cooperative who grow the entire perimeter had been assigned, Soviet troops withdrew. Îcepuse industializarea so popular that those who wished were allowed to return home to places where proprietary provided regained the right to enroll in agricultural cooperative. Most left their new household that had to agonisească almost everything they needed and returned accolo where born or to give Aces obstescul finally near their parents and ancestors. Or my back and her exalted joy, joy that kept before reaching their homes were devastated and were almost a wreck and had to take it again from the beginning. So here I had to learn since I was born life is a constant struggle with yourself (to do or aînfrâna desires, pleasures, vacuum), the company wants to become an automatic (but not the times that but one easy to program), with loved ones, family. Everybody wants you to prove that it is best to do them (so that it is their right).
But I think I have bored vărog forgive me!
My name is Petrică Ghebaură in Romania and am eager to have as much knowledge and it can and friends, so all my contact each other will be a true delight. I am very curious to know your wishes and needs, but you're willing to do to accomplish them
I wish fulfillment of all your desires!
Petrică,
M-am născut în a doua jumătate a secolului XX intr-o perioadă dificilă pentru poporul meu, comunişti sprijiniţi de trupele Uniuni Sovietice, duceau o acerbă luptă de clasă pentru instaurarea noi dictaturi de tip Stalinist.De doi ani începuseră deportarile ţăranilor mai înstăriţi care se opuneau cooperativizări în stepele nepopulate ale Bărăganului. Familiile erau ridicate din casele lor cu mic cu mare, permiţânduli-se să ia cu ei ce puteau pune întro căruţă, erau duşi la cea mai apropiată gară. Aici erau urcaţi grămadă în vagoane de marfă şi după o călătorie de 2-3 zile erau coborâţi în halte special hotărâte pentru debarccarea lor. De jur împrejur ieburi înalte si pe trei sferturi uscate dădeau stepei în bătaia nemiloasă a soarelui o atmosferă dezolantă. La câţiva kilometri de calea ferată în această imensitate aridă cîţiva ţătusi marcau locul unde mulţimea aceasta, speriată şi confuză de batrăni femei şi copii trebuia să se ridice o aşezare. Erau tărani, oameni obisnuiţi cu viaţa grea şi aspră. Partea tristă este că cei în putere îşi dăduseră obsteasca răsuflare la Cotul Donului sau pe frontul de vest, în campania de eliberare a Ungarie şi Ceoslovacie în războiul care se terminase aproape de un deceniu dar rănile nu se vindecaseră încă, rămăseseră numai cei care nu fuseseră apţi a participa la mare confruntare mondială.
Dar timpul trece, după 7ani aici era o localitate ca oricare alta pe aceste meleaguri cu o cooperativă agricolă care cultiva întregul perimetru cei fusese repartizat, trupele sovietice se retrăseseră. Îcepuse industializarea populară aşa că li sa permis celor care doreau să se întoarcă la locurile de baştină unde redobândeau dreptul de propietate cu condiţia să se înscrie în cooperativa agricolă. Majoritatea şi-au lăsat noua gospodărie în care reuşiseră să agonisească cam tot ce le trebuia şi sau întors accolo unde se născuseră pentru aşi da obstescul sfârşit lângă părinţi şi străbuni lor. Ai mei sau intors şi ei, exaltaţi de bucurie, bucurie care a ţinut până au ajuns la casele lor care fuseseră devastate şi erau aproape o ruină, trebuind să o ia din nou de la inceput. Uite aşa a trebuit să învăţ de când m-am născut că viaţa este o luptă continuă,cu tine însuţi(pentru a realiza sau pentru aînfrâna dorinţe,plăceri,aspiraţi),cu societatea care vrea să devi un automat(dar nu de ori care ci unul usor de programat),cu cei dragi,cu familia. Toată lumea vrea să-ţi dovedească că cel mai bine e să faci ca ei(că lor aşa le este bine).
Dar cred că v-am plictisit,vărog să mă iertaţi!
Mă numesc Ghebaură Petrică sunt din România şi sânt dornic să am cât mai multe cunostinţe şi dacă se poate şi prieteni,aşa că orice contactare a mea de căte voi va fi o adevărată incăntare. Sunt foarte curios să cunosc dorinţele şi nevoile voastre, dar şi ce sunteţi dispuşi a face pentru a le realiza
Va doresc împlinirea tuturor dorinţelor voastre!
Petrică
